27 Nov 2013
Versuri Libere

Fii grav

Fii grav și iubește-mă în noaptea asta
aruncă-mă-n patul nostru de parcă mâine îl vom arunca,
de parcă mâine mă voi trezi bătrână și obosită de la prea mulții noștri copii,
de parcă mâine un vecin ți-ar spune ”ce-a fost odată doamna ta!”,
de parcă la ceasul insomniei cel din urmă cutremur
ne-ar strivi în moloz puținul timp furat împreună.

Fii grav, dragostea e gravă,
am simțit-o pe când îți pregăteam cina și m-am tăiat la un deget
”dă-mi să vindec!” ai zis,
iar eu am blestemat în gând toate zilele dinaintea ta rămase nevindecate.
”dă-mi să vindec!” ai zis când toată lumea vrea doar să vadă,
când toată lumea vrea doar o cină-n farfurie,
și-un pansament alb peste dragostea gravă.

Fii grav și iubește-mă în noaptea asta
de parcă trenul de la ora unu ar deraia, în sfârșit,
pentru ca trenul de la ora trei să nu ne mai trezească,
de parcă iubirea va scoate la mal un naufragiat
dintr-un adânc despre care nu vom vorbi niciodată.


1 comentariu

  • […] la capăt (și decât să le ciuntesc mai bine deloc). Nu știu nici de ce am preferat să scriu poezia asta pe celălalt blog. Sper ca amatorii de versuri să nu se supere pe mine căci doar cu gândul la […]

Lasă un comentariu